Ornitoza

ORNITOZA




Aceasta boala este cauzata de Chlamydia psittaci apartinand virusilor mari. Ornitoza este o maladie grava. Infectia are loc prin contactul cu porumbeii din celelalte adaposturi. Ea poate fi transmisa si de insecte si de oameni. Boala se manifesta prin secretii nazale, umflarea pleoapelor, lacrimare intensa. Uneori, pleoapele raman lipite iar penele de sub ochi sunt aglutinate. In majoritatea cazurilor, conjunctivita scade in intensitate dupa 7-10 zile. Fiindca este blocat canalul lacrimal, pasarea lacrimeaza tot timpul iar hipertofierea capului produce o puternica mancarime. Clatirea ochilor poate reduce aceasta iritatie. Pasarile grav bolnave sufera de tulburari respiratorii. Ele stranuta des si isi freaca insistent capul. Chlamydiile se inmultesc mai ales in ficat, splina si maduva spinarii. Aceste organe se umfla, dar nu vizibil. In forma sa cronica apare inflamatia pleoapelor. Pentru ca pasarile bolnave elimina mari cantitati de germeni, de multe ori puii sunt periclitati. Adesea mortalitatea este crescuta in acazul acestora.

Ca terapie se vor administra antibiotice prin injectare si prin apa de baut. Durata tratamentului poate fi stabilita numai de doctorul veterinar, ea se poate intinde pana la 36 de zile, cu pauze. O buna ingrijire si o hrana completa sporesc simtitor puterea de rezistenta a organizmului in fata agentilor patogeni.


3. Ornitoza
Ornitoza este boala infecţioasă provocată de Chlamidia,care se poate transmite şi de la animal la om (zoonosis).
Îmbolnăvirile se înmulţesc în special în lunile mai iulie, precum septembrie-decembrie.
Doar la porumbeii tineri provoacă pierderi semnificative.Dacă se infectează animale mai în vârstă siptomele sunt vizibile foarte puţin sau de loc. Ornitoza intervine deseori în compania virozei respiratorii.Chlamidiile se divid în scaun, lichid lacrimogen,secreţii ale gatului şi nărilor precum şi în laptele de guşă. Atât animalele vizibil bolnave cât şi cele infectate latent pot fi răspânditori permanenţi de agenţi patogeni.
SIMPTOMELE BOLII
La debutul bolii şi la ornitoză se poate observa starea generală deranjată, ca şi activitatea redusă, consumul scăzut de alimente, consum de apă limitat, lipsă de capacitate şi pierderile mari din perioada de zbor. La unii porumbei în general doar la un ochi apare inflamarea pleoapei. Porumbeii reacţionează sensibil la lumina directă şi
îşi ţin ochii închişi. În urma procesului inflamator, canalul lacrimogen se îngustează
şi totodată se porneşte o producţie crescută de lacrimi. Acesta însă nu se scurge până în capătul canalului aşa că iese pe pleoapă.Scurgerea de lacrimă la început e apoasă,mai târziu lipicioasă iar în final datorită infecţiei bacteriene va fi un puroi mucos. Pleoapele se unesc, lichidul lacrimogen se adună în urma căreia ochiul închis se înmoaie.Dacă procesul de inflamare durează mai mult timp se formează o înceţoşare
a corneei cu orbire. Există şi starea de mâncărime. Porumbeii caută ameliorare
pentru această problemă şi îşi scarpină ochii cu aripile. Astfel se formează imaginea
caracteristică pentru ornitpză, când unele bucăţi de pene se lipesc de ochi.
În urma primului caz, tot mai mulţi porumbei ai efectivului vor arăta semne
ale îmbolnăvirii pleoapelor. În general, doar câţiva se îmbolnăvesc în acelaşi timp
astfel infectarea întregului efectiv durează până la 3-4 săptămâni. De multe ori boala atacă căileaeriene superioare. Apare curgerea nasului la început prin scurgere apoasă apoi a unei secreţii galbene-mucoase. Deschizăturile nărilor se înfundă, porumbelul respiră prin ciocul pe jumătate deschis. În urma infl amaţiei apare durerea şi senzaţiea de mâncărime pe care animalele deseori încearcă să le aline prin scărpinare. Porumbelul
încercă eliberarea căilor nazale prin strănut şi scuturare de cap, asemănător cu viroza respiratorie. În acele momente penele capului şi nările se murdăresc puternic. Infecţia cu Chlamydia poate evolua pneumonie, care se transpune în inflamaţia sacului pulmonar. Se produce aşa numita boală a plămânilor la care se poate auzi un huruit şi o respiraţie caracteristică. La infl amaţia căilor superioare, stă în general combinaţia de infecţie dintre Chlamydia şi Mycoplasmoză. La porumbeii mai în vârstă se pot observa mai mult boli cu o evoluţie lentă, cazuri cu simptome ale bolii slab manifestate. Această formă de decurgere abolii e periculoasă pentru că porumbeii trebuie să reziste unei boli de lungă durată , ceea ce provoacă în organism distrugeri în masă. Înmulţirea continuă a agenţilor patogeni încarcă fi catul cu substanţe toxice. Ţesutul fi catului în parte se distruge şi se reîncarcă cu ţesut adipos. Se formează fi catul de grăsime.
Infl amaţia îndelungată a căilor respiratorii şi a plămânilor şi setea de oxigen durabilă duce la suprasolicitarea inimii. Urmarea este afecţiune permanentă de inimă.
DIAGNOSTIC
Apariţia repetată, la unele animale, a infecţiei pleoapelor, sau ciocul căscat
datorită lipsei de oxigen, trezeşte bănuiala existenţei ornithozei. Cu ocazia biopsiei e
evidentă mărirea semnifi cativă a fi catului şi a splinei. Splina se poate mări şi la de
trei ori faţă de mărimea naturală şi va avea o formă caracteristică cilindrică. Doar analizele laboratorice pot stabili defi nitiv dacă ne aflăm în faţa ornitozei.
TRATAMENT
Tratamentul potrivit al ornitozei este deosebit de importantă din următoarele motive:
există posibilitatea infectării omului, răspândirea lentă a bolii ameninţă întreg efectivul de urmaşi (riscul decesului în proporţie de 80%), ornitoza lentă deschide porţile îmbolnăvirilor noi iar ornitoza netratată duce la distrugeri organice ireparabile.
Deoarece ornitoza în multe cazuri apare în compania virozei infecţioase iar separarea
e posibilă fără proceduri laboratorii costisitoare, tratamentul trebuie să se direcţioneze în ambele sensuri. Chiar dacă se îmbolnăveşte doar un animal, trebuie tratat întreg efectivul. Totodată trebuie ştiut că efectul antibioticelor cu spectru respirator nu are ca fi nalitate distrugerea bacteriei ce doar blochează dezvoltarea acesteia. Pentru
eliminarea completă trebuie să intervină imunitatea porumbelului . Pentru creşterea
imunităţii este nevoie de timp de aceea tratamentul trebuie să dureze mult.
Metodă:
Gambazin – 5 g / 2 litri apă
1. 5 zile tratament + 2 zile Avipharm
şi Gervit W
2. 5 zile tratament + 2 zile Avipharm
şi Gervit W + pe boabe RO 200
3. 5 zile tratament + 2 zile Avipharm
şi Gervit W
4. 5 zile tratament + 2 zile Avipharm
şi Gervit W + pe boabe RO 200
Total 28 de zile de tratare!
Tratamentul se indică a fi terminat cu două săptămâni înainte de prima competiţie. Nu
este indicat efectuarea tratamentului decât o singură dată pe an. În perioada concursurilor sau la reproducţie se pot efectua serii mai scurte cu Gambazin – 1 -2 zile sau chiar 5 zile când se observă probleme. Pentru eradicarea însă în totalitate o cură ce cea arătată mai sus este obligatorie.
PREVENIRE
Cele mai importante reguli pentru preîntâmpinarea ornitozei: porumbeii
trebuie întreţinuţi într-o stare corporală bună şi trebuie menţinută o climă sănătoasă
în crescătorie. Supra aglomerarea trebuie evitată iar la introducerea de noi porumbei în crescătorie se recomandă carantina.


Ornitoza
Ornitoza este o boală destul de frecventă la porumbei şi este transmisibilă la om ( provocând o afecţiune pulmonară, care se manifestă sub formă de gripă, cu febră, care deşi par a dispărea după 1-2 săptămâni, uneori aduc complicaţii şi se pot solda chiar cu moartea persoanei respective).
Cei mai predispuşi la această boală sunt puii de până la 5-6 luni. Îmbolnăvirea acestora se realizează prin apa, furajele sau obictele din jur infectate prin lacrimile, scurgerile nazale, laptele de guşă sau excrementele porumbeilor bolnavi, dar mai ales prin inhalarea aerului contaminat. Prin aer se pot infecta uşor şi crescătorii de porumbei.
Pe lângă cele enumerate anterior, răspândirea infecţiei este favorizată şi de aglomerarea porumbeilor în coşurile de transport, căldura excesivă de pe perioada verii, ce usucă fecalele contaminate şi în urma măturării acestora germenii sunt ridicaţi în aer, în prezenţa porumbeilor; altă cauză ar putea fi lipsa vitaminelor din organism, precum şi alte infecţii secundare. Insectele, şobolanii şi şoarecii pot ajuta, de asemenea, la răspândirea infecţiei.
Ornitoza se poate manifesta sub două forme: latentă sau acută. Prima formă nu are simptome specifice vizibile, porumbelul bolnav fiind fără formă sportivă şi lipsit de voiciune, adesea întârziind la revenirea acasa. Acesta consumă puţină hrană şi bea multă apă, iar rata de mortalitate este destul de mare.
Ornitoza acută, care se întîlneşte în special la pui, se manifestă prin inflamarea ploapelor, lăcrimarea intensă, clipitul des, o reacţie negativă la lumină, pleoape lipite şi pene de sub ochi aglutinate; apar inflamaţii ale mucoasei nazale, scurgeri nazale, care pot deveni purulente, tulburări respiratorii, bronşită, diaree puternică, de culoare cenuşie-verzuie, care este urmată de o puternică slabire. Porumbelul strănută, scutură din cap şi îşi şterge ciocul de pene pesntru a înlătura scurgerile nazale. Pot apărea şi înflamaşii ale articulaţiilor, însoţite de pareze sau paralizii. Mortalitatea la puii de 15-20 de zile este foarte crescută.
Pentru a preîntâmpina răspândirea ornitozei sunt contraindicate ţinerea prorumbeilor împreună cu alte păsări de câmp, supraaglomerarea, lipsa de aerisire, ridicarea în aer a prafului. De asemenea, sunt necesare examenele de laborator periodice.
Pentru tratarea individuală a porumbeilor se foloseşte tetraciclina, drajeuri a 0,250 g, care se administrează din 6 în 6 ore, 1/6-1/4 de drajeu odată cu complexul B, câte jumătate de drajeu la pui şi un drajeu la adulţi. Oxitetraciclina injectabilă se administrează 0,5cm3 în masa musculară a pieptului, repetându-se la 24 de ore. Cloramfenicolul se administrează oral, 200mg în prima zi şi 150 mg în următoarele 4 zile, după care se realizează o pauză de 2 zile şi se reia tratamentul în acelaşi mod.
Dacă se tratează intregul efectiv, tetraciclina se administrează în apa de băut sau în furaje: 2-3g la 1l de apă sau 0,4-0,5g la 1kg de seminţe, în 2 sau 3 ture de câte 5 zile, cu pauză de 2 zile intre primele două şi de o zi după cea de-a doua tură. Tetraciclina se dizolvă în apa în care s-a adăugat soluţie 1% de acid citric. Oxitetraciclina clorhidrică se administrează 4g la 1l de apă timp de 3-4 zile, cu o pauză de o zi, după care tratamentul se reia.
Tratamentul se administrează împreună cu polivitamine, în special vitamina B1, fiind contraindicate în acest timp preparatele pe baze de calciu.